„Mă bucur în Domnul şi sufletul Meu este plin de veselie în Dumnzeul Meu, căci M-a îmbrăcat cu hainele mântuirii, M-a acoperit cu mantaua izbăvirii, ca pe un mire înpodobit cu o cunună împărătească şi ca o mireasă împodobită cu sculele ei”. (Isaia 61,10 )

S-a intâmplat într-o biserică, dar istoria se poate repeta oricând şi oriunde. O mamă a intrat grăbită în sală, ducând de mână un băieţel de 3 anişori, îmbrăcat cu grijă pentru sărbătoare, şi amândoi s-au aşezat frumos la locul lor. Băiatul nu era morocănos, nici nu era plictisit, nu era atras de joaca cu propriile şireturi, nu făcea nimic greşit, doar stătea cuminte şi „împărţea cu risipă” zâmbete largi celor ce îl priveau. Interesant, aceste zâmbete erau atât de contagioase încât toţi îi zâmbeau înapoi şi apoi altora. Acest fenomen ciudat a fost depistat imediat de mămica grijulie care a dat instrucţiunile de rigoare. Cu toate acestea, ele nu au fost însuşite de micuţul zâmbăreţ. Atunci mama, ajunsă la capătul răbdărilor, l-a luat pe micul „eretic” şi l-a scos în holul bisericii. În „şoaptă”, astfel încât să se audă şi înăuntru, l-a urecheat şi apostrofat. De ce zâmbeşti atât de mult, eşti într-o biserică.

Să nu ne grăbim să judecăm aspru această biată mamă, care n-a făcut nimic mai mult decât a aplicat o mentalitate. Nimic nu poate avea o influenţă mai nefastă asupra închinătorului decât o faţă acră care vorbeşte de la sine despre pH-ul acid al vieţii de credinţă. Şi când te gândeşti mai bine, în Biblia fiecărui creştin stă scris: ”Duhul Domnului Dumnzeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune…M-a trimis să vindec…să vestesc izbăvirea…să mângâi, să dau celor întristaţi untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit, ca să slujească spre slava Domnului” (Isaia 61,1-3)

Cum să nu fie adolescenţii şi tinerii de azi în derută, când creştinii care merg la biserică declară că au descoperit unicul drum spre fericire, dar ei sunt posomorâţi tot timpul? În acelaşi timp, filmele, reclamele şi muzica scot în faţă oameni care radiază de bucurie, o bucurie care în ciuda faptului că e comercială, reuşeşte să mişte oameni. Isus cel profetizat de Isaia, a afirmat atunci când şi-a prezentat declaraţia de misiune: „Eu am venit ca oile Mele să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug” (Ioan 10,10). Viaţa de credinţă nu este ameninţată niciodată de recesiune, de criză sau devalorizare. Poate fi doar demonetizată de proasta noastră administrare şi de prejudecăţile noastre.

Să nu ne fie frică să zâmbim, avem cel mai întemeiat motiv, suntem ai Lui!

“Bucurați-vă totdeauna în Domnul ! Iarăși zic : Bucurați-vă !” (Filipeni 4,4 )